Diorama

Cumpărînd o ramă simplă, am remarcat o ramă cu cutie în spate care mi-a amintit cumva cît de mult îmi plăceau cărțile 3D în copilărie (fascinație inepuizabilă), mai ales cele care aveau și elemente de mobilitate, putînd să tragi, să împingi sau să ridici obiecte din scenă.

Am cumpărat o dată cu ramele un tub de vopsea acrilică albastru turcoaz pentru o altă lucrare, sinonim de apă, plajă și soare pentru mine.

Mi-am propus la un moment dat astă vară (și am lăsat intenția agățată în cui) să fac ceva cu pietricelele culese de sora mea de pe o plajă din Spania (și abandonate într-o punguță, pe un bufet), moment vizual încă viu și intens.  

Din această asociere de idei, a ieșit o dioramă 3D - are 4 planuri de adîncime, fiecare făcut din colaje și bucăți de fotografii printate. Personajele sînt detașate de fundal și scalate după perspectivă.

A durat 4 ore s-o fac și procesul a fost unul extrem de satisfăcător, descoperind cum va fi în timp ce-o făceam - am pornit cu o idee destul de difuză: 3 ipostaze, în 3 planuri diferite.

Proiectul spaniol

Am găsit ramele astea goale și triste, am cumpărat o carte de colorat și o trusă de carioci.

Cel mai mult a durat să selectez și încadrez cît de cît cu noimă desenele.

Ceramic vibes

Am exersat pentru a doua oară pictura pe ceramică - de data asta la Ceramic Cafe.

Prima dată am făcut cu Vera un set de 6 farfurii, am uitat cum se chema locul, n-am uitat-o pe doamna de acolo, Yvonne, maternă, obosită și răbdătoare - to be added.

Pictezi în orb, trebuie să-ți imaginezi culorile și felul în care se combină ele, rezultatul e totdeauna o surpriză - ceea ce e foarte incitant, aștepți să se coacă la propriu și la figurat rezultatul vreo 2-3 săptămîni.

Mandala mare

Mandala tablou a chemat la studio Mandala murală.

Desenată cu cretă cerată, omogenizată cu mîna și cu șervețelul de hîrtie, mi-a făcut ceva probleme pînă cînd am găsit lacul potrivit cu care s-o fixez pe perete - posturile la perete sunt importante și eficiente, iar peretele trebuia să rămînă unul funcțional.

Mandala Mea

Pictată cu culori acrilice (detalii cu carioci acrilice) și antichizată cu lac în toamna 2016, logo pentru yoga și prima postare pe facebook a studioului. 

Tabloul (măricel) e agățat și acum în vestiarul de fete.

Îmi amintesc de atunci că i-a plăcut Verei (care avea vreo 11 ani) și că întreba lumea care venea pe la noi prin casă: "Îți place?", "E frumos, nu-i așa?", "Ai da 200 de lei pe el?" După care conchidea pragmatică: "Vezi? Ai putea să le vinzi"...

"Down by the water"

Vera a făcut în urmă cu cîțiva ani buni la școală, în cadrul clasei de design tehnologic, un scăunel cam șubrezel de care a fost tare nemulțumită.

Ca s-o consolez, dar și fiindcă mi s-a părut că lucrarea are potențial, la prima întîlnire cu tîmplarul nostru consacrat, i l-am dat să-l încleieze, stabilizeze, corecteze.

Solid fiind dar urîțel, am invitat-o pe Vera să-l picteze, dar își pierduse complet interesul față de proiect.

Așa că am reiterat o combinație de culori proaspăt descoperită atunci: roșu, roz pal și turcoaz și l-am pictat în culori acrilice; la detaliile peștilor am folosit carioci, acrilice și ele; apoi l-am lăcuit mat.

Mă bucur de cîte ori dau cu ochii de el și o să-l păstrez forever.

Redigest, Colebil, Xanax...

 O lucrare dragă mie, făcută anul trecut, încă neindexată aici: un cadou pentru RR, prieten ffffumător.

Vroiam de ceva timp să încerc să lucrez cu rășină, duritatea și transparența ei ca de sticlă mă îmbiau la fiecare vizită la Profiart.

Am găsit la un moment dat un mold de scrumieră retro, anii '70 și am dat curs ispitei de a încastra ceva pe vecie. Oare ce să fie? 

Nimic nu m-a atras mai mult ca niște pastile colorate. Tematic vorbind, am asortat și un gînd.

Dorind să cumpăr pastile ieftine și colorate pentru "o lucrare de artă" de la farmacia din cartier, o farmacistă drăguță mi-a spus că " de ce să le cumpăr cînd au atîtea expirate în spate..." 

Am turnat două pachete de rășina cristal în 4-5 straturi, respectînd regulile contra bulelor găsite pe youtube, aranjînd în fiecare strat pastilele una cîte una, în diferite poziții.

Fiecare strat a stat la uscat cam 5-7 zile. 

Am scos moldul și l-am distrus. Am văzut apoi că trebuia dat cu ceva ca să nu se rupă. Probabil din același motiv, unele laturi au ieșit nu chiar perfecte ceea ce m-a indispus; așa că am găsit soluția mulțumitoare să le mătuiesc cu șmirghel obținînd un constrast interesant mat-lucios.

Deși nu fumez, cînd scrumiera a fost gata am fumat o țigară să văd "cum se comportă". Foarte bine.

Între timp, verificînd cu destinatarul, am văzut că rășina s-a îngălbenit în partea de contact cu scrumul, arătînd a chilimbar. Lucru pînă la urmă interesant... o antichizare nepremeditată.

Tot atunci, cu resturile de rășină, am făcut un medalion pentru Vera în care am conservat o unghie, un fir de păr și un muc.