Nepoata mea, pe care o cunosc și o iubesc de 35 de ani, s-a hotărît să facă o fetiță.
N-aș fi putut găsi un prilej mai bun să-i returnez scăunelul de lemn făcut special și primit cadou cînd avea un an și jumătate de la un vecin cumsecade din Turda care s-a semnat cu pixul pe lemnul natur: VASI 92.
Tot pe dosul scăunelului, Celina a scris cînd a mai crescut: "DOAR EU ȘI MAMA ȘI TATA. NU BUBU." Asta fiindcă tata (bu-bunicul ei) o șicana așezîndu-se fără voia ei pe scăunel atunci cînd se încălța.
Scăunelul era pătat și înnegrit de urmele unor acțibilduri străvechi, așa că l-am șmirgheluit, degresat, pictat, lăcuit și pisicărit.
Mi-am imaginat că va ajunge în camera strănepoatei și l-am asortat cu două prințese maiestuoase, cu scăfîrlia retezată, desenate de dulcea nepoată la vîrsta preșcolară și păstrate de mine cu sfințenie în jurnalul de tinerețe.
Mai rămîne să le trimit peste ocean, în Canada.
Welcome, little one!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu