Mandala tablou a chemat la studio Mandala murală.
Desenată cu cretă cerată, omogenizată cu mîna și cu șervețelul de hîrtie, mi-a făcut ceva probleme pînă cînd am găsit lacul potrivit cu care s-o fixez pe perete - posturile la perete sunt importante și eficiente, iar peretele trebuia să rămînă unul funcțional.
Pictată cu culori acrilice (detalii cu carioci acrilice) și antichizată cu lac în toamna 2016, logo pentru yoga și prima postare pe facebook a studioului.
Tabloul (măricel) e agățat și acum în vestiarul de fete.
Îmi amintesc de atunci că i-a plăcut Verei (care avea vreo 11 ani) și că întreba lumea care venea pe la noi prin casă: "Îți place?", "E frumos, nu-i așa?", "Ai da 200 de lei pe el?" După care conchidea pragmatică: "Vezi? Ai putea să le vinzi"...
Vera a făcut în urmă cu cîțiva ani buni la școală, în cadrul clasei de design tehnologic, un scăunel cam șubrezel de care a fost tare nemulțumită.
Ca s-o consolez, dar și fiindcă mi s-a părut că lucrarea are potențial, la prima întîlnire cu tîmplarul nostru consacrat, i l-am dat să-l încleieze, stabilizeze, corecteze.
Solid fiind dar urîțel, am invitat-o pe Vera să-l picteze, dar își pierduse complet interesul față de proiect.
Așa că am reiterat o combinație de culori proaspăt descoperită atunci: roșu, roz pal și turcoaz și l-am pictat în culori acrilice; la detaliile peștilor am folosit carioci, acrilice și ele; apoi l-am lăcuit mat.
Mă bucur de cîte ori dau cu ochii de el și o să-l păstrez forever.
O lucrare dragă mie, făcută anul trecut, încă neindexată aici: un cadou pentru RR, prieten ffffumător.
Vroiam de ceva timp să încerc să lucrez cu rășină, duritatea și transparența ei ca de sticlă mă îmbiau la fiecare vizită la Profiart.
Am găsit la un moment dat un mold de scrumieră retro, anii '70 și am dat curs ispitei de a încastra ceva pe vecie. Oare ce să fie?
Nimic nu m-a atras mai mult ca niște pastile colorate. Tematic vorbind, am asortat și un gînd.
Dorind să cumpăr pastile ieftine și colorate pentru "o lucrare de artă" de la farmacia din cartier, o farmacistă drăguță mi-a spus că " de ce să le cumpăr cînd au atîtea expirate în spate..."
Am turnat două pachete de rășina cristal în 4-5 straturi, respectînd regulile contra bulelor găsite pe youtube, aranjînd în fiecare strat pastilele una cîte una, în diferite poziții.
Fiecare strat a stat la uscat cam 5-7 zile.
Am scos moldul și l-am distrus. Am văzut apoi că trebuia dat cu ceva ca să nu se rupă. Probabil din același motiv, unele laturi au ieșit nu chiar perfecte ceea ce m-a indispus; așa că am găsit soluția mulțumitoare să le mătuiesc cu șmirghel obținînd un constrast interesant mat-lucios.
Deși nu fumez, cînd scrumiera a fost gata am fumat o țigară să văd "cum se comportă". Foarte bine.
Între timp, verificînd cu destinatarul, am văzut că rășina s-a îngălbenit în partea de contact cu scrumul, arătînd a chilimbar. Lucru pînă la urmă interesant... o antichizare nepremeditată.
Tot atunci, cu resturile de rășină, am făcut un medalion pentru Vera în care am conservat o unghie, un fir de păr și un muc.
Am asamblat cu drag și entuziasm o felicitare pentru Vera la 15 ani de pus alături de un kindle paperwhite.
No preparation needed. O revistă veche de decorațiuni interioare în care am găsit rapid cîteva simboluri cu sens pentru mine astăzi.
Rezultat satisfăcător, plăcere vizuală.
De oferit deseară, în jurul unui foc la fire pit.
P.S. îmi place și mai mult blogul meu de cînd nu se mai poartă
