Poate n-am colorat destul cînd eram mică. Sau poate e un soi de terapie ...
Simt des și imperios nevoia să colorez obiectele cu care mă întîlnesc.
Dacă mă apuc să fac asta, atunci ocupația devansează ca prioritate orice altceva am de făcut - lucru destul de neplăcut, fiindcă nu mă liniștesc pînă nu termin. Și pictez la detaliu, cu multă precizie...
Ăsta e un castron cumpărat din tîrg de la Agronomie. L-am folosit o vreme la salate pentru musafiri, dar prinsese un pic de negreală pe fund. Acum este castronul pentru lucru manual.
Mai așteaptă la rînd o tăviță, încă un castron, un platou, un ghiveci de flori și un raft de lemn.
Ah, ce poftă am să colorez și cîtă treabă...
Simt des și imperios nevoia să colorez obiectele cu care mă întîlnesc.
Dacă mă apuc să fac asta, atunci ocupația devansează ca prioritate orice altceva am de făcut - lucru destul de neplăcut, fiindcă nu mă liniștesc pînă nu termin. Și pictez la detaliu, cu multă precizie...
Ăsta e un castron cumpărat din tîrg de la Agronomie. L-am folosit o vreme la salate pentru musafiri, dar prinsese un pic de negreală pe fund. Acum este castronul pentru lucru manual.
Mai așteaptă la rînd o tăviță, încă un castron, un platou, un ghiveci de flori și un raft de lemn.
Ah, ce poftă am să colorez și cîtă treabă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu